Revenită

Nu mental, că acolo stau prost. Oricum se ştia dinainte şi n-ar avea nici un rost să ascund aici. Revenită din ungherele întunecate ale minţii mele. Că doar nu credeţi că am făcut ceva zilele astea, că n-am făcut. Am fost doar un participant inactiv în viaţa altora. Am privit şi am tras concluzii pe care ulterior nu le-am mai păstrat pentru că mi-am dat seama că nu-mi folosesc la nimic.

Şi dacă tot am stat şi am gândit, cumva, parcă luând boala de la Anastassia (dacă o mai pomenesc mult o s-o omoare „artista”, sunt sigură) am tot ascultat la infinit două melodii. Prima pentru că îmi aminteşte de mine. De mine aşa cum sunt interior. Iar cealaltă pentru că pur şi simplu a început să-mi placă.

Bine, mâine dacă îmi revin la normal vă povestesc despre arme. Între timp ar fi interesant să-mi spuneţi voi cam ce arme v-ar interesa şi ce anume aţi vrea să ştiţi despre ele.