Skip to content

Voi sunteţi călăii

Aprilie 4, 2010

Avem o crimă. Mamă şi fiică. În Craiova. Caz real. El, soţul, tatăl, le-a ucis pe amândouă. De nebun, asta e clar. Dar de aici putem porni la un caz ipotetic. Nu, hai că nu e chiar ipotetic. E chiar frecvent. Dar acum facem puţină psihologie. Ca şi cum am şti despre ce vorbim, fireşte. Voi. Că eu ştiu clar despre ce vorbesc.

 

Cazul:

El. Normal. Un job normal (alegeţi voi), familie… la copii ne mai gândim, hai să nu-i băgăm în oală.

Ea. Normală. Job normal.

Ea pleacă. Cu altul. Fără altul. Pur şi simplu pleacă. Nu-l mai vrea pe el. Sau nu se mai vrea pe ea. Sau nu mai vrea nimic de la viaţă. Se întâmplă. Uneori nu mai vrei nimic. Vrei să fii doar tu cu tine. Or fi şi motive speciale, dar nu stăm să le căutăm acum. Să zicem că a plecat pentru că aşa a simţit. Să fie departe. Dar el nu suportă singurătatea. Poate îl chinuie gândul că ea e cu altul (ceea ce ar fi dreptul ei, până la urmă). Poate îi e teamă de întuneric şi nu vrea să doarmă singur (sigur că eram ironică). Dumnezeu ştie. Poate că o ia razna pur şi simplu. Şi o ucide. Nu ştiu, o vede într-o zi pe stradă şi o ucide pur şi simplu.

Se spune că dacă iubeşti cu adevărat pe cineva (aşa o fi dacă se zice), îi dai drumul să plece. – Şi acum să divagăm puţin. Cea mai mişto chestie pe care am „citit-o” vreodată sună cam aşa: „Pot să dispar din viaţa ta şi să apar oricând vrei tu”. Presupun că asta valorează mai mult decât o mie de alte cuvinte fără rost – Dar în cazul nostru nu se întâmplă aşa. Că doar nu vorbim de oameni aproape perfecţi, nu? Şi ajungem la crimă.

Voi cam ce pedeapsă credeţi că merită omul ăla? (Desigur, putem să punem cazul şi invers. Adică ea să fie… ştiţi voi). Eu una, l-aş ucide cu mâna mea. Dar legea nu-mi permite. În acelaşi timp, tot legea, că despre ea e vorba, nici nu dă pedepsele meritate. În România legea e cam strâmbă. Cam chioară şi are cam multă temperatură. Aşadar, cum l-aţi pedepsi voi, în afara legii, dar, cu toate astea, să rămâneţi în limitele ei?

 

P.S: În Franţa – nu ştiu dacă mai e valabil şi acum – astfel de crime erau încadrate la ceva numit „crimă pasională” şi se pedepsea cu doar 5 ani închisoare. Idioţii!

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. Aprilie 5, 2010 12:37 pm

    Păi e greu să-l pedepseşti şi să rămâi în limitele legii. Dra există o soluţie, asta dacă acceptăm că „in afara legii” este decat un concept teoretic. Ii inscenezi moartea… nimic mai simplu. Sau altceva: il faci sa creada ca innebuneste , pana se sinucide. Nu e acceptabil asa?

  2. Aprilie 5, 2010 3:09 pm

    Da, Razvan, e o solutie buna.

Trackbacks

  1. Tweets that mention Voi sunteţi călăii « Cu arma la vedere! -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: