Skip to content

Despre personaje…

Aprilie 24, 2010

Personaje reale sau fictive. The same. Până la urmă, când ajung lângă mine, toate sunt fictive, pentru că viaţa lor nu poate fi pusă pe tapet. A oamenilor reali adică. Mă folosesc de numele lor pentru a reda situaţii.

Ştiţi ce m-a întrebat cineva? Dacă eu sunt reală. Nu ştiu. Sunt? S-ar putea să exist. Aţi putea să mă căutaţi. Nu, nu neapărat în Bucureşti, pentru că asta e doar o acoperire. Dar aţi putea să mă căutaţi prin Buzău de exemplu.

Trebuie să vă întreb: credeţi că mă veţi putea găsi cu adevărat? Dacă o veţi face s-ar putea să primiţi un premiu surpriză. Da. Dar să vă văd. E un puzzle. Cine sunt eu cea adevărată. Sunt un personaj sau o realitate?

Gândiţi-vă la asta.

Şi întorcându-mă la personaje, trebuie să vă întreb: vă plac mai mult cele reale sau cele fictive? Pentru că în următoarea carte unde sunt al doilea personaj principal, adică un pic mai puţin importantă decât Anastassia, sunt numai personaje fictive şi personaje din alte cărţi poliţiste. Credeţi că aţi citit suficiente cărţi poliţiste pentru a înţelege anumite legături? Şi dacă vă plac mai mult personajele reale, adică faptul că ele există în realitate, de ce? Sunt curioasă. Sau ar trebui să merg doar pe personaje fictive? Dar ideea cu personajele apărute în alte roamne poliţiste cum vă place?

Da, da, s-ar putea să primiţi un premiu surpriză dacă sunteţi sinceri şi dacă răspundeţi. Adică vor fi două premii. Aştept cu interes.

Anunțuri
6 comentarii leave one →
  1. Aprilie 24, 2010 11:37 pm

    Lala, categoric esti reala. Scrii pe acest blog, deci existi. Investighezi crime, deci existi. Esti muza Oanei, deci existi. Si, poate cel mai important, ai un caracter atat de interesant, incat nu poate fi fictiv.
    In privinta personajelor cred ca sunt printre putinii care le prefera pe cele fictive. De ce? Nu stiu, intr-un fel imi place sa o iau de la 0 cand descopar o personalitate.Ar exista totusi o exceptie: mi-ar placea o carte in care sa fiu eu criminalul 😀
    Mi se pare buna ideea cu personajele din alte romane, desi nu- s foarte experimentat in tainele literaturii politiste.

  2. Aprilie 25, 2010 5:13 pm

    Bine, Razvan, o sa-ti dau eu ce sa citesti ca sa te pui la punct 😉

  3. Darius permalink
    Aprilie 26, 2010 7:57 am

    Mnoa, ghici.

  4. Aprilie 26, 2010 9:35 pm

    Darius, pai ce sunt eu Mama Omida? Spune-mi!

  5. adakiss permalink
    Mai 4, 2010 9:44 am

    Reală, daaa!
    De găsit… nu te caut. Rămân și fără premiu.
    Personaje? Și reale (ca să mă gândesc cât din ce se spune despre ele ar putea fi pe bune) și fictive (să mi le imaginez eu).

  6. August 22, 2010 11:40 am

    ok, nu m-apuc acu’ să scriu lectia de romana cum ca în opere literare relitatea se combină cu ficţiunea, blah, blah…
    Dar, tuturor le plac personajele picante (bine, tuturor în afară de fetele de pension, băbuţele cu gulere apretate şi sigilate până în gât, bunicii care se tem pentru „integritatea morală” a nepoţeilor, care oricum ştiu „poezioala desple secs” de la gladiniţă şi alte câteva specimene :D)
    Dar, tu, Lala, eşti a naibii de reală! De ce? Pentru că că din primele două rânduri mă pun în pielea personajului; pentru că atunci când citesc ceva din perpectiva Lala şi vine bunică-mea să mă sâcâie, ca acum cât mă întreabă dacă am de gând să mă opresc din butonat până diseară, îmi vine să-i dau cu ceva în cap; pentru că Lala este unul din puţinele personaje, reale, tangibile, pe care le simţi 😀
    Aşa mi s-a întâmplat şi cu Lisbeth Salander 8->

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: