Skip to content

Caz deschis

August 17, 2010

8:40

M-am trezit, pentru că tipul care dormea lângă mine şi pe care-l agăţasem seara în faţa unui club, sforăia.

Stăteam în faţa clubului aşteptând să iasă un mare mahăr local distribuitor de cocaină. Mă sprijineam de Merţanul împumutat de la unul din informatorii mei. Mă rog, împrumutat e doar un fel de-a spune. De fapt l-am deposedat, dar numai pentru scurtă vreme. Spuneam că stăteam sprijinită de Merţan, cu ţigara între buze, în blugii mei noi cu talie joasă şi tricoul ce abia îmi acoperea sânii. Aveam pistolul la vedere, dar tipul ăsta vine şi-mi spune:

– În viaţa mea n-am văzut o femeie căreia să-i stea mai bine cu ţigara.

M-am gândit că-l pot prinde şi mâine pe distributorul de droguri.

– Vrei să faci sex?

Şi asta a fost tot.

 

I-am dat un şut lăsându-l să cadă din pat.

 

8:55

I-am pus hainele în braţe şi i-am făcut vânt pe scara blocului. Nimeni nu sforăie în patul meu, dacă nu se numeşte Iolanda. Carmen mi-a dat cafeaua şi o prăjitură. Le-am refuzat, m-am îmbrăcat cu aceeaşi pereche de blugi şi cu un tricou decent şi am ieşit. Sforăitorul mă aştepta lângă Merţan.

– Nu mă poţi arunca ca pe o cârpă.

– Nu arunc cârpele decât după mai multe folosiri, tu eşti doar un petec, aşa că pot.

L-am dat la o parte de pe maşină şi am plecat.

 

10:33

Am ajuns la birou după ce i-am dat informatorului meu maşina şi am sechestrat o alta. Am aflat unde se duce traficantul de droguri în seara asta, aşa că trebuia să-mi fac un plan.

Ioana mă întâmpină cu o cană de cafea. I-am smuls-o din mână.

– Cu plăcere, a strigat după mine.

M-am aşezat la birou şi m-am uitat prin dosare. „Ştirile de la ora 17” se aflau în primul dosar. Un bărbat şi-a ucis soţia pentru că a prins-o cu altul. Altul s-a spânzurat după ce şi-a ucis soacra etc. Ca în viaţă.

Celălalt dosar conţinea două cazuri propuse spre clasare. O să mă mai gândesc.

Blid intră în birou.

– A fost ucis cineva?

– Nimeni, a zis el. E prea cald. Nici criminalilor nu le arde de aşa ceva.

 

12:40

Mihai mă anunţă că pleacă la nu ştiu ce conferinţă pentru vreo zece zile. Aşa că rămân la cârmă. Aş prefera să nu, ştiind cine e la cârmă în ţara asta, dar n-am de ales.

Încep să împart sarcini prin secţie. Cel puţin nu mă simt inutilă.

 

14:17

Ies cu Blid la masă. El vorbeşte continuu, eu, fireşte, nu aud nimic.

 

15:09

Terminăm masa şi primesc un telefon. Omul meu se duce undeva în Militari pentru a ridica o cantitate mare de cocaină. E momentul să intru în acţiune. La dracu’, nici n-am ajuns la a patra cafea. Încă sunt adormită.

Sar în BMW-ul luat cu împrumut şi demarez. Mai bine sechestram un motor, în fine. Mă schimb cu o fustiţă până la fund şi o bustieră. Bine, arăt ca o târfă. Îmi zăpăcesc părul şi-mi aplic două palme – vă rog să mă credeţi că n-am avut nici un pic de milă faţă de mine. Bine, acum arăt ca o târfă drogată. Doar ochii mă trădează. Îi înroşesc mai târziu. Prea mult tutun în maşină mi-i va aranja.

 

16:43

Ajung la locaţie. Al dracului de aglomerat. Omul meu încă n-a ieşit. Găsesc casa şi intru cu maşina în poartă. Doi malaci ies la mine. Mă dau jos din maşină şi mă clatin. Nu e teatru, mă clatin pe bune. M-am lovit la cap, cred că nu trebuia să dau aşa tare. În fine. Unul din malaci m-a sprijinit. S-a întrebat dacă să mă ducă în casă sau nu, oricum se întreba şi dacă să mi-o tragă sau nu.

 

16:58

Omul meu iese. Mă vede şi se oferă să mă ajute. Îi spun că nu mă poate ajuta. Nu m-am lovit, doar că am nevoie de ceva ce el nu-mi poate da. Îmi face semn spre turul pantalonilor. Cretinul. Zâmbesc ca proasta şi îi spun că de prafuri am eu nevoie, nu de o sculă bleagă. Mă pocneşte, dar eu râd în continuare ca o drogată veritabilă. Mă urcă în limuzina lui neagră, de fapt, nu, mă aruncă acolo. În mână are un diplomat. Încuie uşile şi şoferul demarează. Deschide valiza şi îmi arată o mare albă. N-am timp de prostii, îl pocnesc. Şoferul urlă la mine. Îl mai pocnesc încă o dată pe dealer lăsându-l adormit. Îmi scot pistolul mic dintre picioare şi-l oblig pe şofer să meargă la poliţie.

 

17:40

Caz rezolvat. În seara asta nu mai agăţ pe nimeni în faţa nici unui club.

 

18:56

Îmi termin raportul. Ceilalţi încep să vină, echipă cu echipă, spunându-mi ce-au rezolvat. Mă întreb cum de-i suportă Mihai. Prea mulţi cretini la un loc.

 

20:35

Termin, în sfârşit, cu toate rapoartele, când sună telefonul şi se anunţă o crimă.

Tânără dispărută în urmă cu trei săptămâni găsită ucisă. Îl sun pe Blid şi mergem să vedem.

 

24:05

Intru în casă. Carmen doarme la mine de vreo două săptămâni. Găsesc mâncare pe masă şi o cană de ceai, dar şi două ţigări. Îmi verific notiţele.

Adorm, dar nu înainte de-a mă gândi serios la caz.

 

Nu, cazul există, deci îl veţi avea cu altă ocazie. Nu aici, nu acum.

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. August 18, 2010 7:07 am

    Mda… presupun ca asta ar trebui sa fie o zi obisnuita ;).

  2. August 18, 2010 11:24 am

    E o zi obisnuita, adica a fost. Acum e alta.

  3. August 22, 2010 10:56 am

    Hai, nu zău :)) Dacă aş avea eu zile obisnuite ca asta, probabil ca n-aş apuca a doua tinereţe 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: