Două cazuri pline de suspans(.ro)

Ca să nu mai ziceți că eu nu am treabă și că mi-e doar lene…

http://suspans.ro/literatura/proza/din-umbra

Crainica privi fix câteva secunde. Programul obişnuit fusese întrerupt pentru o ştire importantă. Oricum lui Marius îi displăceau emisiunile în care femeile se trăgeau de păr sau se ameninţau pentru a atrage atenţia unui bărbat. Dar ţinând cont că era vineri seara şi oricum nu aveai la ce altceva să te uiţi, era bine şi aşa. Când anunţaseră că întrerup programul obişnuit pentru o ştire de maximă importanţă, aproape că tresărise. Probabil că a aţipit câteva secunde fără să-şi dea seama. Oricum, faţa crainicei arăta răvăşită. Se gândi automat la jurnalism, nimic nu se mai face cu profesionalism. Orice s-ar fi întâmplat blonda din spatele ecranului ar fi trebuit să arate ca o profesionistă, în nici un caz de parcă ar fi văzut o fantomă plimbându-se pe culoarul televiziunii.

Glasul îi tremură, cel puţin la început, apoi, blonda, începu să vorbească aproape fără suflare:

— Cu o jumătate de oră în urmă s-a descoperit cadavrul colegei noastre Eugenia Efrim, cea mai veche colaboratoare a postului nostru de televiziune. Din câte se pare, colega noastră, a fost ucisă cu bestialitate în vestiarul vedetelor. Vă vom ţine la curent în funcţie de evoluţia anchetei.

Marius nu o mai asculta. Se plimbă agitat prin cameră preţ de câteva secunde. Îşi trase pantalonii de trening şi jacheta, îşi puse adidaşii şi ieşi val-vârtej din casă.

Scriitoarele astea nu știu să se potolească și ele, să stea cuminți. Asta mică o plimbă pe brunetă prin București, cu nu-știu-ce conspirație.

http://suspans.ro/literatura/proza/foileton-urmarire-virtuala-6

Teodora ne priveşte cu un zâmbet îngăduitor. E prea calmă. Îi place să fie mai informată ca mine şi nu m-ar deranja să-i las minutele de glorie dacă n-ar depinde mai multe de mobilizarea noastră. Aştept să continue, dar nu o face. Ne invită să ne servim cu cafea. Eu n-o slăbesc din priviri, dar nu pare impresionată.

— Ne spui azi? rosteşte Oana gândurile mele.

— Stai să încerc eu, mă enervez. Daniel Călinescu a plecat de aici, teoretic să o oprească pe Anca. De fapt, Anca e Andrei Vasilescu şi face propagandă în favoarea Guvernului. Lucru care nu pică bine. Oana, aici de faţă, susţine online că Anca îi administrează Facebook-ul şi blogul. Dar postarea de dinainte de „Ziua împotriva Guvernului” a fost scrisă de tine, nu?

— Da, aprobă încruntată.

— Dar ei nu ştiu asta. Cred că tot cel care semnează ca Anca a scris postarea aia. Şi aici pierd firul, oftez deznădăjduită.

 

Trebuie să o cunosc pe Ioana asta într-o zi. Bine că nu m-a implicat și pe mine, asta mai lipsea…

Și, ca totul să fie perfect, astea două s-au apucat iar de clubul de carte. Acest minunat site, adică.

Mă duc să mai rezolv un caz.

Și, cu ocazia asta, am aflat și cine e Anca, dar nu vă spun. Politica asta mă obosește prea tare ca să aibă sens.